Aristocratii

“Radu vs Jack” - o relatare usor romantata a one-man show-ului din Glendale Art Cafe, in care Radu a dat gata o sticla de whiskey produsa de compania domnului Daniels.

Experimentul cu spirtoasa a fost unul mai mult decat reusit si mult mai interesant decat ma asteptam. Sunt sigur ca Radu a reusit sa dezamageasca pe cativa, atunci cand, dupa o ora si 40 de minute, inca vorbea coerent si articula idei usor excitante, fara nici o legatura cu materialul obisnuit de scena. Sunt sigur ca acei cativa ar fi vrut sa vada pur si simplu un om beat care se dezonoreaza singur si de care sa rada. Insa au fost nevoiti sa rada cu el.

Pentru cei care nu au avut inspiratia sau informatia sa se prezinte in Glendale in seara mult aclamata a Radului, va pot oferi o transcriere (usor subiectiva ce-i drept) asupra faptelor rusinoase ce s-au petrecut acolo.

Mereu mi-a placut costumul lui Radu atunci cand e in forma de Radu. Pentru ca dl. Isac (pentru prieteni) a avut inspiratia sa se prezinte la tol festiv si sa-si ia in serios rolul de posibil-viitor-pacient al Spitalului Municipal. Cu toate ca stiam despre experienta si vechimea lui in aceasta ruleta ruseasca cu toate cartusele incarcate, nu pot sa zic ca n-am avut dubiile mele. Radu a inceput spectacolul treaz si pe uscat (desi usor mahmur de la repetitii), si a purces in a-si imbiba organismul in Jack Daniels cu usor iz de Red Bull. A vorbit lucruri pe care nu le mai auzisem, desi urcam pe aceasi scena de ceva vreme. DOUA ORE de lucruri pe care nu le mai auzisem. Si pe care lumea din sala a gasit de cuvinta sa le aprobe prin ras si uneori chiar si aplauze.
Spectacolul a durat doua ore jumate pana cand am hotarat impreuna cu Sergiu ca Radu e mai in siguranta jos de pe scena, lucru pe care Radu, avand in vedere procentul ridicat - mai mare decat procentul meu de bani dintr-un spectacol - al alcoolului in sange, l-a interpretat literalmente, intainzandu-se pe podea.

Subiectele atacate de aristocratul moldovean au fost foarte variate insa tratate toate in aceasi maniera acida si critica. Si tot in stilul caracteristic, Radu n-a ezitat sa abordeze membrii ai audientei in speranta de a-i face sa se simta bine (a se citi “prost”). Audienta in fata careia imi scot palaria, ca tot veni vorba, pentru ca au avut anduranta necesara sa-l asculte pana la capat, dorinta sa-i proceseze ideile si bunul simt sa nu-l intrerupa atunci cand, dupa ce sticla se golise mai mult de jumatate, dl. Isac devenise o tinta usoara - oricat de aristocrat si moldovean ai fi, 700ml de Jack in 2 ore iti reduc nivelul de inteligenta la cel al unei pietre. Din Moldova.

Nu vreau ca Radu sa mai bage in el atata alcool, si nu pentru ca poate sa-i fie fatal si astfel trupa Aristocratii sa ramana soferul Toma si mascota de la Michellin, ci pentru ca asta inseamna ca ramane mai putin alcool in Bucuresti pentru fetele pe care am pus eu ochii. Cu toate astea, va atentionez foarte serios ca, in cazul in care o asemenea isprava se va mai pune in scena (si va asigur ca se vrea), acest spectacol nu e de ratat.