Aristocratii

- Buna ziua, cu ce va servim?
- Buna ziua… Pai… O portie de McNuggets…
- Mica-mare.
- Poftim?
- McNuggets. Portie mica sau mare.
- E o intrebare?
- Da, doriti portie mica sau mare?
- Mica va rog.
- Asa. Aveti o portie mica de McNuggets. Ce sos doriti?
- Pai ce sosuri aveti?
- Avem 7 feluri de sosuri…
- Aha… Dati-mi un sos iute.
- Iute-foarte-iute-cel-mai-iute.
- Pai… iute.
- Bun, aveti o portie mica de McNuggets cu sos cu mustar. Altceva?
- Ah, stiti, nu imi place mustarul…
- Altu iute nu mai e.
- Dati-mi dulce atunci.
- Ala e barbecue. Si e rosu.
- Fie si asa…
- Deci aveti o portie mica de McNuggets cu sos dulce rosu barbecue. Altceva?
- O portie de cartofi…
- Va dau menu mai bine?
- Nu, tocma ce-am zis ca vreau cartofi.
- Mica-medie-mare.
- Cine, cartofii?
- Portia. Mica-medie-mare.
- Mica, mica… Ca nu mi-e asa foame…
- Ketchup-maioneza.
- P-Poftim?
- Doriti ketchup sau maioneza la cartofi?
- Dati-mi maioneza… Nu e cu usturoi, nu?
- Nu cred… O secunda… Aurele, maio are usturoi?
- N-are frate!
- N-are frat– aa.. usturoi.
- Bun atunci, ramane si maioneza.
- Deci avem asa: o portie mica de McNuggets cu sos dulce rosu barbecue, o portie mica de cartofi si o maioneza cu usturoi.
- Ati zis ca n-are usturoi.
- Da, fara usturoi.
- Pai e cu usturoi sau fara?
- Fara, fara. M-am ametit io de cap. De baut doriti ceva?
- Mda… O Coca Cola.
- Mica-medie-mare.
- Mica… nu, nu. Medie.
- Bun. Aveti deci o portie mica de McNuggets cu sos dulce rosu barbecue, o portie mica de cartofi, o maioneza si o Cola mica. Aici sau la pachet?
- La pachet. Mici aveti?

[Si nu uitati! Duminica e stand-up comedy cu Aristocratii in Club Prometheus de la ora 20:00. Rezervari si informatii la tel 0723.879.665]

Au trecut 3 luni si 3 ani de cand m-am apucat de stand-up. Cand am implinit 3 ani am baut, pardon, savurat, o sticla de whiskey pe scena, ocazie cu care am improvizat un show de doua ore jumate, ehe…
Si pentru ca parca prea m-a laudat lumea pentru idee si spectacol ca sa mai am rabdare pana oi face 4 ani… am gasit scuza cu nasterea mantuitorului si, de bucurie, o sa ma provoc iar la o sticla de whiskey si un show unic de stand-up comedy.
Ca sa se inteleaga ca nu e usor ce mi-am propus, evenimentul se va numi “Radu vs. Whiskey” si se va petrece inainte de Craciun intr-un loc frumos de facut stand-up, foarte aproape de voi. Revin pana la finalul saptamanii sa va anunt unde.

In numele Domnului nostru Isus Hristos, hai noroc!

Iote ca intr-o perioada foarte scurta de timp apar trei filme care aduna (cel putin) doi cate doi practicanti sau fosti practicanti de stand-up comedy d-asta. Adica Larry David cu Woody Allen, Ricky Gervais cu Louis CK si Adam Sandler cu Aziz Ansari (cu care am si facut un interviu pe punchline.ro).

Larry David si cu Woody Allen s-au adunat la filmul “Whatever Works”, unde Woody regizeaza si Larry joaca. Filmul are 7.7 din 10 pe IMDB unde se exista si descrierea asta:

“Attempting to impress his ideologies on religion, relationships, and the randomness (and worthlessness) of existence, lifelong New York resident Boris Yellnikoff rants to anyone who will listen, including the audience. But when he begrudgingly allows naive Mississippi runaway Melodie St. Ann Celestine to live in his apartment, his reclusive rages give way to an unlikely friendship and Boris begins to mold the impressionable young girl’s worldly views to match his own. When it comes to love, “whatever works” is his motto, but his already perplexed life complicates itself further when Melodie’s parents eventually track her down.”

Iar aici ochii vostrii pot vedea si trailerul.

Creierul din spatele serialelor “The Office” sau “Extras”, adica Ricy Gervais care banuiesc ca stiti ca presteaza stand-up comedy l-a adunat si pe Louis CK (care daca nu stiti ca face stand-up comedy ati face bine sa plecati de pe blogul asta acum) pentru filmul “This Side of the Truth”.

Un film cu o premiza foarte misto: “A comedy set in a world where no one has ever lied, until a writer seizes the opportunity for personal gain.”

Trailerul pentru asta il puteti vedea aici.

Iar aici il puteti vedea pe Ricky Gervais si pe Louis CK in avion cacandu-se pe el de frica.

Si last but not least: “Funny people” care-i un film a carui actiune chiar se invarte in jurul unui comediant, jucat de Adam Sandler. Adam Sandler care a facut din nou ceva stand-up ca sa-si intre in mana si sa-si aduca aminte de cum e sa faci stand-up, pentru ca el a renuntat de ceva vreme. In film apare si Aziz Ansari care joaca rolul lui Randy, tot un comediant cu un stil foarte diferit de ce face Aziz de obicei. In jurul lui Randy s-a si invartit o buna parte din promovarea filmului.

Like a chronic case of multiple personality disorder I feel myself with 140 characters.
M-am gandit sa arat si celor care nu ma urmaresc pe twitter ce debitez eu p-acolo. Daca va place nu ezitati sa-mi dati follow:

I read so much on my PC that my PDFs got page curls.

Today I was walking down the street when I realised I had no pants. I forgot them with the other keys.

imagine de aici

Locuind doar cu partenera de viata, se intampla ca de cele mai multe ori sa fiu eu cel cu glandele generatoare de par facial, baritoni si seminte de urmasi, ce le pastrez in pungulite proprii si biodegradabile, si anume, coaie. Si astfel, dotat de evolutie cu aceasta responsabilitate si cu cele necesare vanatorului, se intampla ca eu sa mostenesc si aceasta sarcina, a vanatului.

Asa ca iata-ma in misiune. Tinta: ortopterul din balcon. Ortopter ce si-a facut aparitia in acea dimineata prin fereastra de la camera, atacandu-ma direct. Insa, dati fiind anii mei de experienta in karate-do shotokan si aikido am reusit a ma folosi de propria lui energie pentru a-l indrepta spre balcon cu, atentie, o simpla batista. Totul s-a intamplat intr-o secunda. O fractiune eterna in care cacatul din mine a scos capul afara si a oferit un sarut de incurajare chilotilor pentru ca apoi sa fie sorbit inapoi.

Aceasta creatura jurasica a carei picioare monstruos de uriase intreceau sfera realului era acum inchisa in balconul meu. O creatura ce a indraznit a cuceri un teritoriu ce nu era al ei. O provocare pentru masculul alpha al acestui domeniu. Un adevarat pericol, nu atat fizic, cat pentru masculinitatea mea si pentru pozitia mea in relatia cu partenera de viata. Un inamic a carui infrangere nu credeam ca trebuie sa sufere amanare din cauza principiilor sau eticii unui duel cinstit. Trebuia prin orice metoda sa dovedesc ca eu am coaiele mai mari decat el. Cu totul.

Prima solutie, a inchisorii pe viata in balconul inchis cu cornier solid si sudura puternica ce ar fi reusit sa-l tina captiv pana la sfarsitul zilelor lui, s-a dovedit a fi un esec. Caci tocmai ramasesem fara ultima pereche de chiloti si trebuia sa-i intind pe sarma pe cei proaspat spalati. Infruntarea era iminenta.

Atunci, care va fi arma care imi va asigura victoria? Aveam de ales intre o pereche de adidasi cu o talpa relativ moale dar cu ceva greutate si o pereche de papuci cu o talpa solida dar cu mai putina greutate. De ce am nevoie? Putere sau viteza? O decizie grea. Insa, dupa cateva momente de reflectie am crezut ca am realizat care este avantajul primei arme. Aceasta imi oferea si protectia necesara pe o portiune mai mare din mana. Dar totusi cea de-a doua putea fi mai usor apucata de un capat, oferindu-mi distanta de care aveam nevoie avand astfel o mai mare siguranta. O decizie trebuia luata. Rapid.

Le-am ales pe amandoua. Mi-am incaltat in maini armele. Lucru care imi oferea un alt avantaj: derutarea adversarului - pentru ca putea parea ca sunt cu susul in jos, nu de alta dar si pantalonii scurti erau rupti intre picioare si, ca mai devreme, se putea ivi si pe acolo un cap. Perfect. Incaltat cu un papuc si un adidas in maini si un papuc si un adidas in picioare, pentru ca era praf pe jos, ma pregateam sa ies in ringul-balcon.

Adevarata batalie abia acum incepea. Asa credeam eu. Caci mi-a luat ceva vreme sa deschid usa de la balcon incaltat cu papucul si adidasul. Un adevarat luptator nu-si lasa niciodata arma din mana.

Adevarata batalie abia acum incepea. De data asta pe bune. Adrenalina se pompa. Nervii, ca la Mr. Universe, incordati la maxim. Incordati ca la un penalti in minutul 91 la 0-0. Incordati ca un manelist in tricou mulat ce trece pe langa un grup de fete. Incordati ca un puscarias care se apleaca dupa sapun.

Tensiunea izbucneste precum un balon umflat prea mult. Intr-un acces de furie ortopterul se da cu capul de geam. In spatiul stramt tre sa lovesc cu dreapta. Nu ezit. O fac. Eschiveaza. Incerc o lovitura de stanga. Eschiveaza. Lovesc peretele. Lovesc din nou cu dreapta. Sare sange. Ce-i drept, sangele meu. Am lovit cu arma ce nu-mi oferea protectie. Am lovit si am spart geamul. Adversarul ma ataca. Sare la gatul meu. Il lovesc, imi sare sangele in ochi, dar ma lovesc si pe mine. Nu mai am respiratie. Ortopterul se retrage. Arunc cu arma mai grea inspre el. Nimeresc un copil de pe trotuar. Sare sange. Imi vad reflexia in geam si nu stiu daca-s vanat de la lovituri sau de la lipsa de aer. Ma ataca din nou. Lovesc din nou cu arma fara protectie. Nimeresc zidul si imi dau seama ca am un ciob in talpa armei. De durere ma dezarmez rapid scapand arma prin geamul spart. Aparent sunt dezarmat. Lupta corp la corp? Nu. Nu e momentul sa jucam cinstit. Mai am doua arme la picioarele mele. N-am mai inspirat de ceva vreme. Iau armele din picioare si initiez un atac ce-mi doream a fi fatal ortopterului. Calc in cioburi. Au! Si in praf. Sprijinindu-ma in maini ma propulsez in camera pentru a-mi scoate cioburile. Dau cu capul de calorifer. Ortopterul scapa. Fuge prin geamul spart. Un las.

photo by daliborlev

[autor: Toma]
[poza n-are legatura cu textul, da daca nu va place, o scot]

- Uite-l pe Mircea! MIRCEA!
- Hei…
- Ce faci Mircione? Mircelu Mirciulica!
- Bine… p-aici…
- Singur sau ?…
- Singur, singur.
- Il stii pe Dan, nu? Dan? Mircea. Dan. Dan. Mircea. Da’ va stiti ma, de la Ioana, de la petrecere…
- Se poate, da’…
- Pai cum, normal…
- Da… Ce mai face Ioana?
- Ehe, o stii pe Ioana… Ioana… ca Ioana, ce sa mai…
- Da.. Mai umbla cu ala?
- Da… tot cu ala.
- Aha…
- Mare golan si ala… Tu? Singurel?
- Da, pai na….
- Stiu, stiu… Ba, ia asculta. Tre sa ne mai adunam si noi, mai dam si noi o ceva… Ca vorba aia…
- Da, neaparat… Da’ sa ne adunam mai multi, nu asa, ca n-are nici un farmec asa…
- Da ma, da’ stii si tu cum e… Ca ala are o treaba, ala nu poate…
- Asta asa e…
- De astia mai stii ceva?
- Pai cu treaba toti…
- Pai da… parca au inebunit toti cu munca… Da Dane. Pleci? Bine, hai ca vin si io. Nu, du-te tu inainte. Si ne vedem… nu, ne vedem jos direct. Nu, nu mai urca tu. Bine. Asa, ce ziceam?
- Sa ne mai vedem si noi…
- Neaparat. Ai tai sunt ok?
- E, cum ii stii. Tata cu treaba, mama cu ale ei…
- Mare nebun taicatu ala…
- E…
- Da… Cald, nu?
- Cald! Rau de tot…
- Da… a inebunit lumea cu caldura asta…
- Pai nu e normala. E anormal de cald…
- Anormal…
- …
- …
- Ba, pai atunci ne auzim, ca tre sa fug…
- Da ma, normal. Vii maine la Costin, da?
- Care Costin?
- Costin ma, nebunu… Ce naibi…
- Cosmin a lu Raluca?
- Nu ma, Costin, nu Cosmin. Costin. Blondu. Faci pe prostu?
- Sa mor daca stiu care Costin…
- Costin ma, fratele lu Andrei. De i-au spart lu Ioana termosu… Hai ma ce dracu…
- Care Andrei?
- Ba tu nu esti Mircea din clasa cu Grasu?
- Grasu adica Adi?
- Nu nene, Grasu Coman. Petre. Tu n-ai fost in Iorga?
- Scoala?
- Liceu!
- Nu nene, Mihai Viteazu…
- Sa mori tu!
- Daca-ti spun…
- Sa mor io, esti leit unu Mircea, din Iorga, din clasa cu Petre Coman.
- Grasu.
- Deci il stii?

O poveste scrisa de Toma

[..]

- Nu mai tine mainile in buzunare, ca nu e frumos!
- Bine bunico…
- Asa. Numa copii prost crescuti tin mainile in buzunar pe strada.
- Pai si cum sa le tin?
- Asa drept, pe langa corp. Asa. Si nu le mai legana asa, ca nu esti beata!
- Iarta-ma bunico.
- Pai sa nu le mai legeni, atata vreau. Ca nu e frumos.
- Nu le mai legan.
- Ce zicea maica-ta, sa duci flori la invatatoare?
- Zicea sa-i duc, ca e sfarsitu acuma si ea a fost draguta…
- Ce sa-i duci flori… Mie nu mi-a adus nimeni flori niciodata… si n-am murit. Si plus ca florile costa scump si ce faci cu ele le dai o zi-doua si porma sa ofileste si le-arunca s-atuncea ce sa le mai dai? Nu-i duci nici o floare, ia mai da-o incolo… Astea atata asteapta…
- Bine bunico… Da ea a fost draguta cu mine mereu…
- E, asta-i. Uite-te si tu cum ti-ai pus camasa asta… Cine ti-a pus-o? Ti-ai pus-o singura, asa-i? Pai normal, se vede de la o posta… Asa se pune o camasa? Tu pana la varsta asta n-ai invatat cum se pune o camasa?!… Vai de capu tau cine te-o lua…
- Unde sa ma ia bunico?
- Ce-ai facut la lucrarea aia? V-a adus-o? Ce-a zis invatatoarea?
- A zis ca am facut bine si ca…
- Lasa ce a zis ca ce a zis nu insemneaza nimica… Conteaza cat ai luat. Ai luat 10 sau nu?
- Pai inca n-a adus-o. A zis ca maine…
- A, daca n-a adus-o pana acuma, sigur n-ai luat 10… Daca ai fi luat 10, ti-o aducea pana acuma… Ce doamne-iarta-ma nu pui si tu mana sa inveti? Esti ezact ca taica-tu… Leit taica-tu… Ce-o fi vazut maica-ta la el…
- N-a adus-o la nimeni, bunico…
- Ce vorbesti tu acolo?
- Lucrarea. N-a adus-o la nimeni inca…
- Oare ce-o fi facut maica-ta acolo?…
- Poftim?
- In cratita aia acoperita din frigider. Sigur e tocana. Si doar i-am zis ca ma arde de la tocana… Nu te arde si pe tine? Sigur ca te arde, ca doar semeni cu bunica…
- Cum adica sa ma arda?
- O sa vezi tu peste cativa ani. Ehe.. cum trece ani… Maine poimaine te mariti si tu cu vreun amarat care bea si porma… ehe… si porma te trezesti ca te lasa balta si ajungi baba si gata! s-a dus viata… ‘Ai de capu tau…
- Io am 8 ani bunico…
- Ce mi-e 8, ce mi-e saizeci si… un pic… Tot la Sf. Vineri ajungem cu totii..
- Ce-i aia Sfanta Vineri?
- Asculta aici! Tre sa-i promiti lu bunica ceva. E foarte important!
- Ce bunico?
- Prromite-i lu bunica… auzi tu… ca astepti pana te mariti. Ca e pacat altfel!
- Ce sa astept bunico?
- Tu promite-i lu bunica. Las’ ca o sa vezi tu, da promite-mi acuma.
- Bine bunico, iti promit. Da ce e pacat?
- Vrei sa fii pacatoasa? Asta vrei? Sa te arate lumea cu degetu?
- Nu bunico, da intrebam si io..
- Lasa nu mai intreba ca nu e frumos sa fii curios. Da sa tii minte ce i-ai promis lu bunica, da? Ca nenorocitii astia atata astepta… Ce sa cumpere vaca, cand vorba aia… Ia sa mai cumpere si vaca!… Imi promiti, da?
- Da bunico.
- Si asta e secretu nostru asa… Nu mai ii zici lu maica-ta, ca are si asa suficiente pe cap… Vrei sa sa imbolnaveasca maica-ta de la oboseala?!
- Nu bunico
- Asa… Acuma, ce ziceai cu lucrarea aia? V-a adus-o?…